Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XI  >   Urmator  ]


Rugãciunea domneascã. Semnul lui Iona. Cuvântarea împotriva fariseilor si a cãrturarilor
  1. Si pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învatã-ne sã ne rugãm, cum a învãtat si Ioan pe ucenicii lui.
  2. Si le-a zis: Când vã rugati, ziceti: Tatãl nostru, Care esti în ceruri, sfinteascã-se numele Tãu. Vie împãrãtia Ta. Facã-se voia Ta, precum în cer asa si pe pãmânt.
  3. Pâinea noastrã cea spre fiintã, dã-ne-o nouã în fiecare zi.
  4. Si ne iartã nouã pãcatele noastre, cãci si noi însine iertãm tuturor celor ce ne gresesc nouã. Si nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveste de cel rãu.
  5. Si a zis cãtre ei: Cine dintre voi, având un prieten si se va duce la el în miez de noapte si-i va zice: Prietene, împrumutã-mi trei pâini,
  6. Cã a venit, din cale, un prieten la mine si n-am ce sã-i pun înainte,
  7. Iar acela, rãspunzând dinãuntru, sã-i zicã: Nu mã da de ostenealã. Acum usa e încuiatã si copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot sã mã scol sã-ti dau.
  8. Zic vouã: Chiar dacã, sculându-se, nu i-ar da pentru cã-i este prieten, dar, pentru îndrãzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie.
  9. Si Eu zic vouã: Cereti si vi se va da; cãutati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
  10. Cã oricine cere ia; si cel ce cautã gãseste, si celui ce bate i se va deschide.
  11. Si care tatã dintre voi, dacã îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatrã? Sau dacã îi va cere peste, oare îi va da, în loc de peste, sarpe?
  12. Sau dacã-i va cere un ou, îi va da scorpie?
  13. Deci dacã voi, rãi fiind, stiti sã dati fiilor vostri daruri bune, cu cât mai mult Tatãl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!
  14. Si a scos un demon, si acela era mut. Si când a iesit demonul, mutul a vorbit, iar multimile s-au minunat.
  15. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, cãpetenia demonilor, scoate pe demoni.
  16. Iar altii, ispitindu-L, cereau de la El semn din cer.
  17. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice împãrãtie, dezbinându-se în sine, se pustieste si casã peste casã cade.
  18. Si dacã satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împãrãtia lui? Fiindcã ziceti cã Eu scot pe demoni cu Beelzebul.
  19. Iar dacã Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii vostri cu cine îi scot? De aceea ei vã vor fi judecãtori.
  20. Iar dacã Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iatã a ajuns la voi împãrãtia lui Dumnezeu.
  21. Când cel tare si înarmat fiind îsi pãzeste curtea, avutiile lui sunt în pace.
  22. Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui si-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prãzile de la el le împarte.
  23. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; si cel ce nu adunã cu Mine risipeste.
  24. Când duhul cel necurat iese din om, umblã prin locuri fãrã apã, cãutând odihnã, si, negãsind, zice: Mã voi întoarce la casa mea, de unde am iesit.
  25. Si, venind, o aflã mãturatã si împodobitã.
  26. Atunci merge si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decât el si, intrând, locuieste acolo; si se fac cele de pe urmã ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.
  27. Si când zicea El acestea, o femeie din multime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt!
  28. Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sunt cei ce ascultã cuvântul lui Dumnezeu si-l pãzesc.
  29. Iar îngrãmãdindu-se multimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona.
  30. Cãci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni asa va fi si Fiul Omului semn pentru acest neam.
  31. Regina de la miazãzi se va ridica la judecatã cu bãrbatii neamului acestuia si-i va osândi, pentru cã a venit de la marginile pãmântului, ca sã asculte întelepciunea lui Solomon; si, iatã, mai mult decât Solomon este aici.
  32. Bãrbatii din Ninive se vor scula la judecatã cu neamul acesta si-l vor osândi, pentru cã s-au pocãit la propovãduirea lui Iona; si, iatã, mai mult decât Iona este aici.
  33. Nimeni, aprinzând fãclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfesnic, ca aceia care intrã sã vadã lumina.
  34. Luminãtorul trupului este ochiul tãu. Când ochiul tãu este curat, atunci tot trupul tãu e luminat; dar când ochiul tãu e rãu, atunci si trupul tãu e întunecat.
  35. Ia seama deci ca lumina din tine sã nu fie întuneric.
  36. Asadar, dacã tot trupul tãu e luminat, neavând nici o parte întunecatã, luminat va fi în întregime, ca si când te lumineazã fãclia cu strãlucirea ei.
  37. Si pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga sã prânzeascã la el; si, intrând, a sezut la masã.
  38. Iar fariseul s-a mirat vãzând cã El nu S-a spãlat înainte de masã.
  39. Si Domnul a zis cãtre el: Acum, voi fariseilor, curãtiti partea din afarã a paharului si a blidului, dar lãuntrul vostru este plin de rãpire si de viclenie.
  40. Nebunilor! Oare, cel ce a fãcut partea din afarã n-a fãcut si partea dinãuntru?
  41. Dati mai întâi milostenie cele ce sunt înlãuntrul vostru si, iatã, toate vã vor fi curate.
  42. Dar vai vouã, fariseilor! Cã dati zeciuialã din izmã si din untaritã si din toate legumele si lãsati la o parte dreptatea si iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea sã le faceti si pe acelea sã nu le lãsati.
  43. Vai vouã, fariseilor! Cã iubiti scaunele din fatã în sinagogi si în închinãciunile din piete.
  44. Vai vouã, cãrturarilor si fariseilor fãtarnici! Cã sunteti ca mormintele ce nu se vãd, si oamenii, care umblã peste ele, nu le stiu.
  45. Si rãspunzând, unul dintre învãtãtorii de Lege I-a zis: Învãtãtorule, acestea zicând, ne mustri si pe noi!
  46. Iar El a zis: Vai si vouã, învãtãtorilor de Lege! Cã împovãrati pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeti sarcinile nici cel putin cu un deget.
  47. Vai vouã! Cã ziditi mormintele proorocilor pe care pãrintii vostri i-au ucis.
  48. Asadar, mãrturisiti si încuviintati faptele pãrintilor vostri, pentru cã ei i-au ucis, iar voi le clãditi mormintele.
  49. De aceea si întelepciunea lui Dumnezeu a zis: "Voi trimite la ei prooroci si apostoli si dintre ei vor ucide si vor prigoni";
  50. Ca sã se cearã de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor, care s-a vãrsat de la facerea lumii,
  51. De la sângele lui Abel pânã la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar si templu. Adevãrat vã spun: Se va cere de la neamul acesta.
  52. Vai vouã, învãtãtorilor de Lege! Cã ati luat cheia cunostintei; voi însivã n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sã intre i-ati împiedecat.
  53. Iar iesind El de acolo, cãrturarii si fariseii au început sã-L urascã groaznic si sã-L sileascã sã vorbeascã despre multe,
  54. Pândindu-L si cãutând sã prindã ceva din gura Lui, ca sã-I gãseascã vinã.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XI  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca