Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XIV  >   Urmator  ]


Bolnavul de idropicã vindecat sâmbãta. Îndemn la smerenie si la milostenie. Pilda despre cina cea mare. Lepãdarea de sine
  1. Si când a intrat El în casa unuia dintre cãpeteniile fariseilor sâmbãta, ca sã mãnânce, si ei Îl pândeau,
  2. Iatã un om bolnav de idropicã era înaintea Lui.
  3. Si, rãspunzând, Iisus a zis cãtre învãtãtorii de lege si cãtre farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbãta ori nu?
  4. Ei însã au tãcut. Si luându-l, l-a vindecat si i-a dat drumul.
  5. Si cãtre ei a zis: Care dintre voi, de-i cãdea fiul sau boul în fântânã nu-l va scoate îndatã în ziua sâmbetei?
  6. Si n-au putut sã-i rãspundã la acestea.
  7. Si luând seama cum îsi alegeau la masã cele dintâi locuri, a spus celor chemati o pildã, zicând între ei:
  8. Când vei fi chemat de cineva la nuntã, nu te aseza în locul cel dintâi, ca nu cumva sã fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
  9. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, îti va zice: Dã acestuia locul. Si atunci, cu rusine, te vei duce sã te asezi pe locul cel mai de pe urmã.
  10. Ci, când vei fi chemat, mergând aseazã-te în cel din urmã loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el sã-ti zicã: Prietene, mutã-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în fata tuturor celor care vor sedea împreunã cu tine.
  11. Cãci, oricine se înaltã pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va înãlta.
  12. Zis-a si celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cinã, nu chema pe prietenii tãi, nici pe fratii tãi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogati, ca nu cumva sã te cheme si ei, la rândul lor, pe tine, si sã-ti fie ca rãsplatã.
  13. Ci, când faci un ospãt, cheamã pe sãraci, pe neputinciosi, pe schiopi, pe orbi,
  14. Si fericit vei fi cã nu pot sã-ti rãsplãteascã. Cãci ti se va rãsplãti la învierea dreptilor.
  15. Si auzind acestea, unul dintre cei ce sedeau cu El la masã I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împãrãtia lui Dumnezeu!
  16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a fãcut cinã mare si a chemat pe multi;
  17. Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sã spunã celor chemati: Veniti, cã iatã toate sunt gata.
  18. Si au început unul câte unul, sã-si cearã iertare. Cel dintâi i-a zis: Tarinã am cumpãrat si am nevoie sã ies ca s-o vãd; te rog iartã-mã.
  19. Si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpãrat si mã duc sã-i încerc; te rog iartã-mã.
  20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni.
  21. Si întorcându-se, sluga a spus stãpânului sãu acestea. Atunci, mâniindu-se, stãpânul casei a zis: Iesi îndatã în pietele si ulitele cetãtii, si pe sãraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici.
  22. Si a zis sluga: Doamne, s-a fãcut precum ai poruncit si tot mai este loc.
  23. Si a zis stãpânul cãtre slugã: Iesi la drumuri si la garduri si sileste sã intre, ca sã mi se umple casa,
  24. Cãci zic vouã: Nici unul din bãrbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea.
  25. Si mergeau cu El multimi multe; si întorcându-Se, a zis cãtre ele:
  26. Dacã vine cineva la Mine si nu urãste pe tatãl sãu si pe mamã si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sãu însusi, nu poate sã fie ucenicul Meu.
  27. Si cel ce nu-si poartã crucea sa si nu vine dupã Mine nu poate sã fie ucenicul Meu.
  28. Cã cine dintre voi vrând sã zideascã un turn nu stã mai întâi si-si face socoteala cheltuielii, dacã are cu ce sã-l isprãveascã?
  29. Ca nu cumva, punându-i temelia si neputând sã-l termine, toti cei care vor vedea sã înceapã a-l lua în râs,
  30. Zicând: Acest om a început sã zideascã, dar n-a putut isprãvi.
  31. Sau care rege, plecând sã se batã în rãzboi cu alt rege, nu va sta întâi sã se sfãtuiascã, dacã va putea sã întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douãzeci de mii?
  32. Iar de nu, încã fiind el departe, îi trimite solie si se roagã de pace.
  33. Asadar oricine dintre voi care nu se leapãdã de tot ce are nu poate sã fie ucenicul Meu.
  34. Bunã este sarea, dar dacã si sarea se va strica, cu ce va fi dreasã?
  35. Nici în pãmânt, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncã afarã. Cine are urechi de auzit sã audã.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XIV  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca