Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XVIII  >   Urmator  ]


Pildele: vãduva stãruitoare, vamesul si fariseul. Iisus cheamã pe copii la Sine. Primejdiile bogãtiei. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon
  1. Si le spunea o pildã cum trebuie sã se roage totdeauna si sã nu-si piardã nãdejdea,
  2. Zicând: Într-o cetate era un judecãtor care de Dumnezeu nu se temea si de om nu se rusina.
  3. Si era, în cetatea aceea, o vãduvã, care venea la el, zicând: Fã-mi dreptate fatã de potrivnicul meu.
  4. Si un timp n-a voit, dar dupã acestea a zis întru sine: Desi de Dumnezeu nu mã tem si de om nu mã rusinez,
  5. Totusi, fiindcã vãduva aceasta îmi face supãrare, îi voi face dreptate, ca sã nu vinã mereu sã mã supere.
  6. Si a zis Domnul: Auziti ce spune judecãtorul cel nedrept?
  7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate alesilor Sãi care strigã cãtre El ziua si noaptea si pentru care El rabdã îndelung?
  8. Zic vouã cã le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va gãsi, oare, credintã pe pãmânt?
  9. Cãtre unii care se credeau cã sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta:
  10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sã se roage: unul fariseu si celãlalt vames.
  11. Fariseul, stând, asa se ruga în sine: Dumnezeule, Îti multumesc cã nu sunt ca ceilalti oameni, rãpitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.
  12. Postesc de douã ori pe sãptãmânã, dau zeciuialã din toate câte câstig.
  13. Iar vamesul, departe stând, nu voia nici ochii sã-si ridice cãtre cer, ci-si bãtea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, pãcãtosului.
  14. Zic vouã cã acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcã oricine se înaltã pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va înãlta.
  15. Si aduceau la El si pruncii, ca sã Se atingã de ei. Iar ucenicii, vãzând, îi certau.
  16. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lãsati copii sã vinã la Mine si nu-i opriti, cãci împãrãtia lui Dumnezeu este a unora ca acestia.
  17. Adevãrat grãiesc vouã: Cine nu va primi împãrãtia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
  18. Si L-a întrebat un dregãtor, zicând: Bunule Învãtãtor, ce sã fac ca sã mostenesc viata de veci?
  19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mã numesti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
  20. Stii poruncile: Sã nu sãvârsesti adulter, sã nu ucizi, sã nu furi, sã nu mãrturisesti strâmb, cinsteste pe tatãl tãu si pe mama ta.
  21. Iar el a zis: Toate acestea le-am pãzit din tineretile mele.
  22. Auzind Iisus i-a zis: Încã una îti lipseste: Vinde toate câte ai si le împarte sãracilor si vei avea comoarã în ceruri; si vino de urmeazã Mie.
  23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, cãci era foarte bogat.
  24. Si vãzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împãrãtia lui Dumnezeu!
  25. Cã mai lesne este a trece cãmila prin urechile acului decât sã intre bogatul în împãrãtia lui Dumnezeu.
  26. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sã se mântuiascã?
  27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputintã la oameni sunt cu putintã la Dumnezeu.
  28. Iar Petru a zis: Iatã, noi, lãsând toate ale noastre, am urmat Tie.
  29. Si El le-a zis: Adevãrat grãiesc vouã: Nu este nici unul care a lãsat casã, sau femeie, sau frati, sau pãrinti, sau copii, pentru împãrãtia lui Dumnezeu,
  30. Si sã nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va sã vinã, viatã vesnicã.
  31. Si luând la Sine pe cei doisprezece, a zis cãtre ei: Iatã ne suim la Ierusalim si se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
  32. Cãci va fi dat pãgânilor si va fi batjocorit si va fi ocãrât si scuipat.
  33. Si, dupã ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.
  34. Si ei n-au înteles nimic din acestea, cãci cuvântul acesta era ascuns pentru ei si nu întelegeau cele spuse.
  35. Si când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb sedea lângã drum, cersind.
  36. Si, auzind el multimea care trecea, întreba ce e aceasta.
  37. Si i-au spus cã trece Iisus Nazarineanul.
  38. Si el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti milã de mine!
  39. Si cei care mergeau înainte îl certau ca sã tacã, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ti milã de mine!
  40. Si oprindu-Se, Iisus a poruncit sã-l aducã la El; si apropiindu-se, l-a întrebat:
  41. Ce voiesti sã-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sã vãd!
  42. Si Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mântuit.
  43. Si îndatã a vãzut si mergea dupã El, slãvind pe Dumnezeu. Si tot poporul, care vãzuse, a dat laudã lui Dumnezeu.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XVIII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca