Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XX  >   Urmator  ]


De unde a fost botezul lui Ioan? Pilda viei celei date lucrãtorilor rãi. Dinarul Cezarului. Învierea mortilor. Al cui fiu este Hristos?
  1. Si într-una din zile, pe când Iisus învãta poporul în templu si binevestea, au venit arhiereii si cãrturarii, împreunã cu bãtrânii,
  2. Si, vorbind, au zis cãtre El: Spune nouã, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ti-a dat aceastã putere?
  3. Iar El, rãspunzând, a zis cãtre ei: Vã voi întreba si Eu pe voi un cuvânt, si spuneti-Mi:
  4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
  5. Si ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacã vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-ati crezut în el?
  6. Iar dacã vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, cãci este încredintat cã Ioan a fost prooroc.
  7. Si au rãspuns cã nu stiu de unde.
  8. Si Iisus le-a zis: Nici Eu nu vã spun vouã cu ce putere fac acestea.
  9. Si a început sã spunã cãtre popor pilda aceasta: Un om a sãdit vie si a dat-o lucrãtorilor si a plecat departe pentru multã vreme.
  10. Si la timpul potrivit, a trimis la lucrãtori o slugã ca sã-i dea din rodul viei. Lucrãtorii însã, bãtând-o, au trimis-o fãrã nimic.
  11. Si a trimis apoi altã slugã, dar ei, bãtând-o si pe aceea si batjocorind-o, au trimis-o fãrã nimic.
  12. Si a trimis apoi pe a treia; iar ei, rãnind-o si pe aceea, au alungat-o.
  13. Si stãpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor rusina de el.
  14. Iar lucrãtorii, vãzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este mostenitorul; sã-l omorâm ca mostenirea sã fie a noastrã.
  15. Si scotându-l afarã din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stãpânul viei?
  16. Va veni si va pierde pe lucrãtorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Sã nu se întâmple!
  17. El însã, privind la ei, a zis: Ce înseamnã, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamã ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?
  18. Oricine va cãdea pe aceastã piatrã va fi sfãrâmat, iar pe cine va cãdea ea îl va zdrobi.
  19. Iar cãrturarii si arhiereii cãutau sã punã mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Cãci ei au înteles cã Iisus spusese pilda aceasta pentru ei.
  20. Si pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefãceau cã sunt drepti, ca sã-L prindã în cuvânt si sã-L dea stãpânirii si puterii dregãtorului.
  21. Si L-au întrebat, zicând: Învãtãtorule, stim cã vorbesti si înveti drept si nu cauti la fata omului, ci cu adevãrat înveti calea lui Dumnezeu:
  22. Se cuvine ca noi sã dãm dajdie Cezarului sau nu?
  23. Dar Iisus, cunoscând viclesugul lor, a zis cãtre ei: De ce Mã ispititi?
  24. Arãtati-mi un dinar. Al cui chip si scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
  25. Si El a zis cãtre ei: Asadar, dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului si cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
  26. Si nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului si, mirându-se de cuvântul Lui, au tãcut.
  27. Si apropiindu-se unii dintre saducheii care zic cã nu este înviere, L-au întrebat:
  28. Zicând: Învãtãtorule, Moise a scris pentru noi: Dacã moare fratele cuiva, având femeie, si el n-a avut copii, sã ia fratele lui pe femeie si sã ridice urmas fratelui sãu.
  29. Erau deci sapte frati. Si cel dintâi, luându-si femeie, a murit fãrã de copii.
  30. Si a luat-o al doilea, si a murit si el fãrã copii.
  31. A luat-o si al treilea; si tot asa toti sapte n-au lãsat copii si au murit.
  32. La urmã a murit si femeia.
  33. Deci femeia, la înviere, a cãruia dintre ei va fi sotie, cãci toti sapte au avut-o de sotie?
  34. Si le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoarã si se mãritã;
  35. Iar cei ce se vor învrednici sã dobândeascã veacul acela si învierea cea din morti, nici nu se însoarã, nici nu se mãritã.
  36. Cãci nici sã moarã nu mai pot, cãci sunt la fel cu îngerii si sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
  37. Iar cã mortii înviazã a arãtat chiar Moise la rug, când numeste Domn pe Dumnezeul lui Avraam, si Dumnezeul lui Isaac, si Dumnezeul lui Iacov.
  38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, cãci toti trãiesc în El.
  39. Iar unii dintre cãrturari, rãspunzând, au zis: Învãtãtorule, bine ai zis.
  40. Si nu mai cutezau sã-L întrebe nimic.
  41. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, cã Hristos este Fiul lui David?
  42. Cãci însusi David spune în Cartea Psalmilor: "Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea,
  43. Pânã ce voi pune pe vrãjmasii Tãi asternut picioarelor Tale".
  44. Deci David Îl numeste Domn; si cum este fiu al lui?
  45. Si ascultând tot poporul, a zis ucenicilor:
  46. Pãziti-vã de cãrturari, cãrora le place sã se plimbe în haine lungi, care iubesc plecãciunile în piete si scaunele cele dintâi în sinagogi si locurile cele dintâi la ospete,
  47. Mâncând casele vãduvelor si de ochii lumii rugându-se îndelung; acestia vor lua mai mare osândã.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XX  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca