Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XXII  >   Urmator  ]


Iisus vândut de Iuda. Cina cea de tainã. Despre întâietate. Suferintele din grãdina Ghetsimani. Prinderea si aducerea la Caiafa. Lepãdarea lui Petru
  1. Si se apropia sãrbãtoarea Azimelor, care se chema Pasti.
  2. Si arhiereii si cãrturarii cãutau cum sã-L omoare; cãci se temeau de popor.
  3. Si a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numãrul celor doisprezece.
  4. Si, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii si cu cãpeteniile oastei, cum sã-L dea în mâinile lor.
  5. Si ei s-au bucurat si s-au învoit sã-i dea bani.
  6. Si el a primit si cãuta prilej sã-L dea lor, fãrã stirea multimii.
  7. Si a sosit ziua Azimelor, în care trebuia sã se jertfeascã Pastile.
  8. Si a trimis pe Petru si pe Ioan, zicând: Mergeti si ne pregãtiti Pastile, ca sã mâncãm.
  9. Iar ei I-au zis: Unde voiesti sã pregãtim?
  10. Iar El le-a zis: Iatã, când veti intra în cetate, vã va întâmpina un om ducând un urcior cu apã; mergeti dupã el în casa în care va intra.
  11. Si spuneti stãpânului casei: Învãtãtorul îti zice: Unde este încãperea în care sã mãnânc Pastile cu ucenicii mei?
  12. Si acela vã va arãta un foisor mare, asternut; acolo sã pregãtiti.
  13. Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese si au pregãtit Pastile.
  14. Si când a fost ceasul, S-a asezat la masã, si apostolii împreunã cu El.
  15. Si a zis cãtre ei: Cu dor am dorit sã mãnânc cu voi acest Pasti, mai înainte de patima Mea,
  16. Cãci zic vouã cã de acum nu-l voi mai mânca, pânã când nu va fi desãvârsit în împãrãtia lui Dumnezeu.
  17. Si luând paharul, multumind, a zis: Luati acesta si împãrtiti-l între voi;
  18. Cã zic vouã: Nu voi mai bea de acum din rodul vitei, pânã ce nu va veni împãrãtia lui Dumnezeu.
  19. Si luând pâinea, multumind, a frânt si le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dã pentru voi; aceasta sã faceti spre pomenirea Mea.
  20. Asemenea si paharul, dupã ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouã, întru Sângele Meu, care se varsã pentru voi.
  21. Dar iatã, mâna celui ce Mã vinde este cu Mine la masã.
  22. Si Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!
  23. Iar ei au început sã se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea sã facã aceasta?
  24. Si s-a iscat între ei si neîntelegere: cine dintre ei se pare cã e mai mare?
  25. Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele si se numesc binefãcãtori.
  26. Dar între voi sã nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi sã fie ca cel mai tânãr, si cãpetenia ca acela care slujeste.
  27. Cãci cine este mai mare: cel care stã la masã, sau cel care slujeste? Oare, nu cel ce stã la masã? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeste.
  28. Si voi sunteti aceia care ati rãmas cu Mine în încercãrile Mele.
  29. Si Eu vã rânduiesc vouã împãrãtie, precum Mi-a rânduit Mie Tatãl Meu,
  30. Ca sã mâncati si sã beti la masa Mea, în împãrãtia Mea si sã sedeti pe tronuri, judecând cele douãsprezece semintii ale lui Israel.
  31. Si a zis Domnul: Simone, Simone, iatã satana v-a cerut sã vã cearnã ca pe grâu;
  32. Iar Eu M-am rugat pentru tine sã nu piarã credinta ta. Si tu, oarecând, întorcându-te, întãreste pe fratii tãi.
  33. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata sã merg si în temnitã si la moarte.
  34. Iar Iisus i-a zis: Zic tie, Petre, nu va cânta astãzi cocosul, pânã ce de trei ori te vei lepãda de Mine, cã nu Mã cunosti.
  35. Si le-a zis: Când v-am trimis pe voi fãrã pungã, fãrã traistã si fãrã încãltãminte, ati avut lipsã de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
  36. Si El le-a zis: Acum însã cel ce are pungã sã o ia, tot asa si traista, si cel ce nu are sabie sã-si vândã haina si sã-si cumpere.
  37. Cãci vã spun cã trebuie sã se împlineascã întru Mine Scriptura aceasta: "Si cu cei fãrã de lege s-a socotit", cãci cele despre Mine au ajuns la sfârsit.
  38. Iar ei au zis: Doamne, iatã aici douã sãbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.
  39. Si, iesind, s-a dus dupã obicei în Muntele Mãslinilor, si ucenicii l-au urmat.
  40. Si când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugati-vã, ca sã nu intrati în ispitã.
  41. Si El S-a depãrtat de ei ca la o aruncãturã de piatrã, si îngenunchind, Se ruga.
  42. Zicând: Pãrinte, de voiesti, treacã de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sã se facã.
  43. Iar un înger din cer s-a arãtat Lui si-L întãrea.
  44. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stãruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a fãcut ca picãturi de sânge care picurau pe pãmânt.
  45. Si, ridicându-Se din rugãciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de întristare.
  46. Si le-a zis: De ce dormiti? Sculati-vã si vã rugati, ca sã nu intrati în ispitã.
  47. Si vorbind El, iatã o multime si cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Si s-a apropiat de Iisus, ca sã-L sãrute.
  48. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sãrutare vinzi pe Fiul Omului?
  49. Iar cei din preajma Lui, vãzând ce avea sã se întâmple, au zis: Doamne, dacã vom lovi cu sabia?
  50. Si unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului si i-a tãiat urechea dreaptã.
  51. Dar Iisus, rãspunzând, a zis: Lãsati, pânã aici. Si atingându-Se de urechea lui l-a vindecat
  52. Si cãtre arhiereii, cãtre cãpeteniile templului si cãtre bãtrânii care veniserã asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar ati iesit, cu sãbii si cu toiege.
  53. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-ati întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru si stãpânirea întunericului.
  54. Si, prinzându-L, L-au dus si L-au bãgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
  55. Si, aprinzând ei foc în mijlocul curtii si sezând împreunã, a sezut si Petru în mijlocul lor.
  56. Si o slujnicã, vãzându-l sezând la foc, si uitându-se bine la el, a zis: Si acesta era cu El.
  57. Iar el s-a lepãdat, zicând: Femeie, nu-L cunosc.
  58. Si dupã putin timp, vãzându-l un altul, i-a zis: Si tu esti dintre ei. Petru însã a zis: Omule, nu sunt.
  59. Iar când a trecut ca un ceas, un altul sustinea zicând: Cu adevãrat si acesta era cu El, cãci este galileian.
  60. Si Petru a zis: Omule, nu stiu ce spui. Si îndatã, încã vorbind el, a cântat cocosul.
  61. Si întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; si Petru si-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese cã, mai înainte de a cânta cocosul astãzi, tu te vei lepãda de Mine de trei ori.
  62. Si iesind afarã, Petru a plâns cu amar.
  63. Iar bãrbatii care Îl pãzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bãtându-L.
  64. Si acoperindu-I fata, Îl întrebau, zicând: Prooroceste cine este cel ce Te-a lovit?
  65. Si hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.
  66. Si când s-a fãcut ziuã, s-au adunat bãtrânii poporului, arhiereii si cãrturarii si L-au dus pe El în sinedriul lor.
  67. Zicând: Spune nouã dacã esti Tu Hristosul. Si El le-a zis: Dacã vã voi spune, nu veti crede;
  68. Iar dacã vã voi întreba, nu-Mi veti rãspunde.
  69. De acum însã Fiul Omului va sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.
  70. Iar ei au zis toti: Asadar, Tu esti Fiul lui Dumnezeu? Si El a zis cãtre ei: Voi ziceti cã Eu sunt.
  71. Si ei au zis: Ce ne mai trebuie mãrturii, cãci noi însine am auzit din gura Lui?


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XXII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca