Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XXIII  >   Urmator  ]


Iisus înaintea lui Irod. Judecata, rãstignirea, moartea si îngroparea
  1. Si sculându-se toatã multimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
  2. Si au început sã-L pârascã, zicând: Pe Acesta L-am gãsit rãzvrãtind neamul nostru si împiedicând sã dãm dajdie Cezarului si zicând cã El este Hristos rege.
  3. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu esti regele iudeilor? Iar El, rãspunzând, a zis: Tu zici.
  4. Si Pilat a zis cãtre arhierei si cãtre multimi: Nu gãsesc nici o vinã în Omul acesta.
  5. Dar ei stãruiau, zicând cã întãrâtã poporul, învãtând prin toatã Iudeea, începând din Galileea pânã aici.
  6. Si Pilat auzind, a întrebat dacã omul este galileian.
  7. Si aflând cã este sub stãpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era si el în Ierusalim în acele zile.
  8. Iar Irod, vãzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, cã de multã vreme dorea sã-L cunoascã pentru cã auzise despre El, si nãdãjduia sã vadã vreo minune sãvârsitã de El.
  9. Si L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a rãspuns nimic.
  10. Si arhiereii si cãrturarii erau de fatã, învinuindu-L foarte tare.
  11. Iar Irod, împreunã cu ostasii sãi, batjocorindu-L si luându-L în râs, L-a îmbrãcat cu o hainã strãlucitoare si L-a trimis iarãsi la Pilat.
  12. Si în ziua aceea, Irod si Pilat s-au fãcut prieteni unul cu altul, cãci mai înainte erau în dusmãnie între ei.
  13. Iar Pilat, chemând arhiereii si cãpeteniile si poporul,
  14. A zis cãtre ei: Ati adus la mine pe Omul acesta, ca pe un rãzvrãtitor al poporului; dar iatã eu, cercetându-L în fata voastrã, nici o vinã n-am gãsit în acest Om, din cele ce aduceti împotriva Lui.
  15. Si nici Irod n-a gãsit, cãci L-a trimis iarãsi la noi. Si iatã, El n-a sãvârsit nimic vrednic de moarte.
  16. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
  17. Si trebuia, la praznic, sã le elibereze un vinovat.
  18. Dar ei, cu totii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta si elibereazã-ne pe Baraba,
  19. Care era aruncat în temnitã pentru o rãscoalã fãcutã în cetate si pentru omor.
  20. Si iarãsi le-a vorbit Pilat, voind sã le elibereze pe Iisus.
  21. Dar ei strigau, zicând: Rãstigneste-L! Rãstigneste-L!
  22. Iar el a zis a treia oarã cãtre ei: Ce rãu a sãvârsit Acesta? Nici o vinã de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
  23. Dar ei stãruiau, cerând cu strigãte mari ca El sã fie rãstignit, si strigãtele lor au biruit.
  24. Deci Pilat a hotãrât sã se împlineascã cererea lor.
  25. Si le-a eliberat pe cel aruncat în temnitã pentru rãscoalã si ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
  26. Si pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din tarinã, i-au pus crucea, ca s-o ducã în urma lui Iisus.
  27. Iar dupã El venea multime multã de popor si de femei, care se bãteau în piept si Îl plângeau.
  28. Si întorcându-Se cãtre ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mã plângeti pe Mine, ci pe voi plângeti-vã si pe copiii vostri.
  29. Cãci iatã, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe si pântecele care n-au nãscut si sânii care n-au alãptat!
  30. Atunci vor începe sã spunã muntilor: Cãdeti peste noi; si dealurilor: Acoperiti-ne.
  31. Cãci dacã fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
  32. Si erau dusi si altii, doi fãcãtori de rele, ca sã-i omoare împreunã cu El.
  33. Si când au ajuns la locul ce se cheamã al Cãpãtânii, L-au rãstignit acolo pe El si pe fãcãtorii de rele, unul de-a dreapta si unul de-a stânga.
  34. Iar Iisus zicea: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu stiu ce fac. Si împãrtind hainele Lui, au aruncat sorti.
  35. Si sta poporul privind, iar cãpeteniile îsi bãteau joc de El, zicând: Pe altii i-a mântuit; sã Se mântuiascã si pe Sine Însusi, dacã El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
  36. Si Îl luau în râs si ostasii care se apropiau, aducându-I otet.
  37. Si zicând: Dacã Tu esti regele iudeilor, mântuieste-Te pe Tine Însuti!
  38. Si deasupra Lui era scris cu litere grecesti, latinesti si evreiesti: Acesta este regele iudeilor.
  39. Iar unul dintre fãcãtorii de rele rãstigniti, Îl hulea zicând: Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine Însuti si pe noi.
  40. Si celãlalt, rãspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, cã esti în aceeasi osândã?
  41. Si noi pe drept, cãci noi primim cele cuvenite dupã faptele noastre; Acesta însã n-a fãcut nici un rãu.
  42. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-mã, Doamne, când vei veni în împãrãtia Ta.
  43. Si Iisus i-a zis: Adevãrat grãiesc tie, astãzi vei fi cu Mine în rai.
  44. Si era acum ca la ceasul al saselea si întuneric s-a fãcut peste tot pãmântul pânã la ceasul al nouãlea.
  45. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâsiat pe la mijloc.
  46. Si Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Pãrinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu. Si acestea zicând, Si-a dat duhul.
  47. Iar sutasul, vãzând cele ce s-au fãcut, a slãvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevãrat, Omul Acesta drept a fost.
  48. Si toate multimile care veniserã la aceastã priveliste, vãzând cele întâmplate, se întorceau bãtându-si pieptul.
  49. Si toti cunoscutii Lui, si femeile care Îl însotiserã din Galileea, stãteau departe, privind acestea.
  50. Si iatã un bãrbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bãrbat bun si drept,
  51. - Acesta nu se învoise cu sfatul si cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, asteptând împãrãtia lui Dumnezeu.
  52. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
  53. Si coborându-L, L-a înfãsurat în giulgiu de in si L-a pus într-un mormânt sãpat în piatrã, în care nimeni, niciodatã, nu mai fusese pus.
  54. Si ziua aceea era vineri, si se lumina spre sâmbãtã.
  55. Si urmându-I femeile, care veniserã cu El din Galileea, au privit mormântul si cum a fost pus trupul Lui.
  56. Si, întorcându-se, au pregãtit miresme si miruri; iar sâmbãtã s-au odihnit, dupã Lege.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XXIII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca