Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XXIV  >   Urmator  ]


Învierea Domnului. El Se aratã ucenicilor care mergeau spre Emaus si apoi apostolilor. Înãltarea la cer
  1. Iar în prima zi dupã sâmbãtã, foarte de dimineatã, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregãtiserã.
  2. Si au gãsit piatra rãsturnatã de pe mormânt.
  3. Si intrând, nu au gãsit trupul Domnului Iisus.
  4. Si fiind ele încã nedumerite de aceasta, iatã doi bãrbati au stat înaintea lor, în vesminte strãlucitoare.
  5. Si, înfricosându-se ele si plecându-si fetele la pãmânt, au zis aceia cãtre ele: De ce cãutati pe Cel viu între cei morti?
  6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceti-vã aminte cum v-a vorbit, fiind încã în Galileea,
  7. Zicând cã Fiul Omului trebuie sã fie dat în mâinile oamenilor pãcãtosi si sã fie rãstignit, iar a treia zi sã învieze.
  8. Si ele si-au adus aminte de cuvântul Lui.
  9. Si întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece si tuturor celorlalti.
  10. Iar ele erau: Maria Magdalena, si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte împreunã cu ele, care ziceau cãtre apostoli acestea.
  11. Si cuvintele acestea au pãrut înaintea lor ca o aiurare si nu le-au crezut.
  12. Si Petru, sculându-se, a alergat la mormânt si, plecându-se, a vãzut giulgiurile singure zãcând. Si a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
  13. Si iatã, doi dintre ei mergeau în aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al cãrui nume era Emaus.
  14. Si aceia vorbeau între ei despre toate întâmplãrile acestea.
  15. Si pe când vorbeau si se întrebau între ei. si Iisus Însusi, apropiindu-Se, mergea împreunã cu ei.
  16. Dar ochii lor erau tinuti ca sã nu-L cunoascã.
  17. Si El a zis cãtre ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinsi de întristare.
  18. Rãspunzând, unul cu numele Cleopa a zis cãtre El: Tu singur esti strãin în Ierusalim si nu stii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
  19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au rãspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptã si în cuvânt înaintea lui Dumnezeu si a întregului popor.
  20. Cum L-au osândit la moarte si L-au rãstignit arhiereii si mai-marii nostri;
  21. Iar noi nãdãjduiam cã El este Cel ce avea sã izbãveascã pe Israel; si, cu toate acestea, astãzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
  22. Dar si niste femei de ale noastre ne-au spãimântat ducându-se dis-de-dimineatã la mormânt,
  23. Si, negãsind trupul Lui, au venit zicând cã au vãzut arãtare de îngeri, care le-au spus cã El este viu.
  24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt si au gãsit asa precum spuseserã femeile, dar pe El nu L-au vãzut.
  25. Si El a zis cãtre ei: O, nepriceputilor si zãbavnici cu inima ca sã credeti toate câte au spus proorocii!
  26. Nu trebuia oare, ca Hristos sã pãtimeascã acestea si sã intre în slava Sa?
  27. Si începând de la Moise si de la toti proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
  28. Si s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se fãcea cã merge mai departe.
  29. Dar ei Îl rugau stãruitor, zicând: Rãmâi cu noi cã este spre searã si s-a plecat ziua. Si a intrat sã rãmânã cu ei.
  30. Si, când a stat împreunã cu ei la masã, luând El pâinea, a binecuvântat si, frângând, le-a dat lor.
  31. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a fãcut nevãzut de ei.
  32. Si au zis unul cãtre altul: Oare, nu ardea în noi inima noastrã, când ne vorbea pe cale si când ne tâlcuia Scripturile?
  33. Si, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim si au gãsit adunati pe cei unsprezece si pe cei ce erau împreunã cu ei,
  34. Care ziceau cã a înviat cu adevãrat Domnul si S-a arãtat lui Simon.
  35. Si ei au istorisit cele petrecute pe cale si cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
  36. Si pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor si le-a zis: Pace vouã.
  37. Iar ei, înspãimântându-se si înfricosându-se, credeau cã vãd duh.
  38. Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridicã astfel de gânduri în inima voastrã?
  39. Vedeti mâinile Mele si picioarele Mele, cã Eu Însumi sunt; pipãiti-Mã si vedeti, cã duhul nu are carne si oase, precum Mã vedeti pe Mine cã am.
  40. Si zicând acestea, le-a arãtat mâinile si picioarele Sale.
  41. Iar ei încã necrezând de bucurie si minunându-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mâncare?
  42. Iar ei i-au dat o bucatã de peste fript si dintr-un fagure de miere.
  43. Si luând, a mâncat înaintea lor.
  44. Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grãit cãtre voi fiind încã împreunã cu voi, cã trebuie sã se împlineascã toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci si în psalmi.
  45. Atunci le-a deschis mintea ca sã priceapã Scripturile.
  46. Si le-a spus cã asa este scris si asa trebuie sã pãtimeascã Hristos si asa sã învieze din morti a treia zi.
  47. Si sã se propovãduiascã în numele Sãu pocãinta spre iertarea pãcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
  48. Voi sunteti martorii acestora.
  49. Si iatã, Eu trimit peste voi fãgãduinta Tatãlui Meu; voi însã sedeti în cetate, pânã ce vã veti îmbrãca cu putere de sus.
  50. Si i-a dus afarã pânã spre Betania si, ridicându-Si mâinile, i-a binecuvântat.
  51. Si pe când îi binecuvânta, S-a despãrtit de ei si S-a înãltat la cer.
  52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
  53. Si erau în toatã vremea în templu, lãudând si binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XXIV  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca