Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL V  >   Urmator  ]


Pescuirea minunatã. Vindecarea unui lepros si a unui slãbãnog. Chemarea lui Levi. Despre post
  1. Pe când multimea Îl îmbulzea, ca sã asculte cuvântul lui Dumnezeu, si El sedea lângã lacul Ghenizaret,
  2. A vãzut douã corãbii oprite lângã tãrm, iar pescarii, coborând din ele, spãlau mrejele.
  3. Si urcându-Se într-una din corãbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depãrteze putin de la uscat. Si sezând în corabie, învãta, din ea, multimile.
  4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mânã la adânc, si lãsati în jos mrejele voastre, ca sã pescuiti.
  5. Si, rãspunzând, Simon a zis: Învãtãtorule, toatã noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupã cuvântul Tãu, voi arunca mrejele.
  6. Si fãcând ei aceasta, au prins multime mare de peste, cã li se rupeau mrejele.
  7. Si au fãcut semn celor care erau în cealaltã corabie, sã vinã sã le ajute. Si au venit si au umplut amândouã corãbiile, încât erau gata sã se afunde,
  8. Iar Simon Petru, vãzând aceasta, a cãzut la genunchii lui Iisus, zicând: Iesi de la mine, Doamne, cã sunt om pãcãtos.
  9. Cãci spaima îl cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care îi prinseserã.
  10. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreunã cu Simon. Si a zis Iisus cãtre Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
  11. Si trãgând corãbiile la tãrm, au lãsat totul si au mers dupã El.
  12. Si pe când erau într-una din cetãti, iatã un om plin de leprã; vãzând pe Iisus, a cãzut cu fata la pãmânt si I s-a rugat zicând: Doamne, dacã voiesti, poti sã mã curãtesti.
  13. Si întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curãtat! Si îndatã s-a dus lepra de pe el.
  14. Iar Iisus i-a poruncit sã nu spunã nimãnui, ci, mergând, aratã-te preotului si, pentru curãtirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mãrturie lor.
  15. Dar si mai mult strãbãtea vorba despre El si multimi multe se adunau, ca sã asculte si sã se vindece de bolile lor.
  16. Iar El Se retrãgea în locuri pustii si Se ruga.
  17. Si într-una din zile Iisus învãta si de fatã sedeau farisei si învãtãtori ai Legii, veniti din toate satele Galileii, din Iudeea si din Ierusalim. Si puterea Domnului se arãta în tãmãduiri.
  18. Si iatã niste bãrbati aduceau pe pat un om care era slãbãnog si cãutau sã-l ducã înãuntru si sã-l punã înaintea Lui;
  19. Dar negãsind pe unde sã-l ducã, din pricina multimii, s-au suit pe acoperis si, printre cãrãmizi, l-au lãsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
  20. Si vãzând credinta lor, El le-a zis: Omule, iertate îti sunt pãcatele tale.
  21. Iar fariseii si cãrturarii au început sã cârteascã, zicând: Cine este Acesta care grãieste hule? Cine poate sã ierte pãcatele decât unul Dumnezeu?
  22. Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, rãspunzând a zis cãtre ei: Ce cugetati în inimile voastre?
  23. Ce este mai usor? A zice: Iertate sunt pãcatele tale, sau a zice: Scoalã si umblã?
  24. Iar ca sã stiti cã Fiul Omului are pe pãmânt putere sã ierte pãcatele, a zis slãbãnogului: Tie îti zic: Scoalã-te, ia patul tãu si mergi la casa ta.
  25. Si îndatã, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zãcuse, s-a dus la casa sa, slãvind pe Dumnezeu.
  26. Si uimire i-a cuprins pe toti si slãveau pe Dumnezeu si, plini de fricã, ziceau: Am vãzut astãzi lucruri minunate.
  27. Si dupã aceasta a iesit si a vãzut un vames, cu numele Levi, care sedea la vamã, si i-a zis: Vino dupã Mine.
  28. Si, lãsând toate, el s-a sculat si a mers dupã El.
  29. Si I-a fãcut Levi un ospãt mare în casa sa. Si era multime multã de vamesi si de altii care sedeau cu ei la masã.
  30. Dar fariseii si cãrturarii lor murmurau cãtre ucenicii Lui, zicând: De ce mâncati si beti împreunã cu vamesii si cu pãcãtosii?
  31. Si Iisus, rãspunzând, a zis cãtre ei: N-au trebuintã de doctor cei sãnãtosi, ci cei bolnavi.
  32. N-am venit sã chem pe drepti, ci pe pãcãtosi la pocãintã.
  33. Iar ei au zis cãtre El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea si fac rugãciuni, de asemenea si ai fariseilor, iar ai Tãi mãnâncã si beau.
  34. Iar Iisus a zis cãtre ei: Puteti, oare, sã faceti pe fiii nuntii sã posteascã, cât timp Mirele este cu ei?
  35. Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.
  36. Le-a spus lor si o pildã: Nimeni, rupând petic de la hainã nouã, nu-l pune la hainã veche, altfel rupe haina cea nouã, iar peticul luat din ea nu se potriveste la cea veche.
  37. Si nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; si se varsã si vinul si se stricã si burdufurile.
  38. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi si împreunã se vor pãstra.
  39. Si nimeni, bând vin vechi, nu voieste de cel nou, cãci zice: E mai bun cel vechi.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL V  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca