Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VII  >   Urmator  ]


Vindecarea slugii unui sutas. Vindecarea tânãrului din Nain. Trimisii lui Ioan Botezãtorul. Ungerea lui Iisus de cãtre femeia pãcãtoasã
  1. Si dupã ce a sfârsit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
  2. Iar sluga unui sutas, care era la el în cinste, fiind bolnavã era sã moarã.
  3. Si auzind despre Iisus, a trimis la El bãtrâni ai iudeilor, rugându-L sã vinã si sã vindece pe sluga lui.
  4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stãruitor, zicând: Vrednic este sã-i faci lui aceasta,
  5. Cãci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.
  6. Iar Iisus mergea cu ei. Si nefiind El acum departe de casã, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, cã nu sunt vrednic ca sã intri sub acoperãmântul meu.
  7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic sã vin la Tine. Ci spune cu cuvântul si se va vindeca sluga mea.
  8. Cãci si eu sunt om pus sub stãpânire, având sub mine ostasi, si zic acestuia: Du-te, si se duce, si altuia: Vino, si vine, si slugii mele: Fã aceasta, si face.
  9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el si, întorcându-Se, a zis multimii care venea dupã El: Zic vouã cã nici în Israel n-am aflat atâta credintã;
  10. Si întorcându-se cei trimisi acasã, au gãsit sluga sãnãtoasã.
  11. Si dupã aceea, S-a dus într-o cetate numitã Nain si cu El împreunã mergeau ucenicii Lui si multã multime.
  12. Iar când S-a apropiat de poarta cetãtii, iatã scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vãduvã, si multime mare din cetate era cu ea.
  13. Si, vãzând-o Domnul, I s-a fãcut milã de ea si i-a zis: Nu plânge!
  14. Si apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis: Tinere, tie îti zic, scoalã-te.
  15. Si s-a ridicat mortul si a început sã vorbeascã, si l-a dat mamei lui.
  16. Si fricã i-a cuprins pe toti si slãveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sãu.
  17. Si a iesit cuvântul acesta despre El în toatã Iudeea si în toatã împrejurimea.
  18. Si au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
  19. Si chemând la sine pe doi dintre ucenicii sãi, Ioan i-a trimis cãtre Domnul, zicând: Tu esti Cel ce va sã vinã sau sã asteptãm pe altul?
  20. Si ajungând la El, bãrbatii au zis: Ioan Botezãtorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu esti Cel ce va sã vinã sau sã asteptãm pe altul?
  21. Si în acel ceas El a vindecat pe multi de boli si de rãni si de duhuri rele si multor orbi le-a dãruit vederea.
  22. Si rãspunzând, le-a zis: Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce ati vãzut si cele ce ati auzit: Orbii vãd, schiopii umblã, leprosii se curãtesc, surzii aud, mortii înviazã si sãracilor li se binevesteste.
  23. Si fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.
  24. Iar, dupã ce trimisii lui Ioan au plecat, El a început sã vorbeascã multimilor despre Ioan: Ce ati iesit sã priviti, în pustie? Oare trestie clãtinatã de vânt?
  25. Dar ce ati iesit sã vedeti? Oare om îmbrãcat în haine moi? Iatã, cei ce poartã haine scumpe si petrec în desfãtare sunt în casele regilor.
  26. Dar ce-ati iesit sã vedeti? Oare prooroc? Da! Zic vouã: si mai mult decât un prooroc.
  27. Acesta este cel despre care s-a scris: "Iatã trimit înaintea fetei Tale pe îngerul Meu care va gãti calea Ta, înaintea Ta".
  28. Zic vouã: Între cei nãscuti din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împãrãtia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
  29. Si tot poporul auzind, si vamesii s-au încredintat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
  30. Iar fariseii si învãtãtorii de lege au cãlcat voia lui Dumnezeu în ei însisi, nebotezându-se de el.
  31. Cu cine voi asemãna pe oamenii acestui neam? Si cu cine sunt ei asemenea?
  32. Sunt asemenea copiilor care sed în piatã si strigã unii cãtre altii, zicând: V-am cântat din fluier si n-ati jucat; v-am cântat de jale si n-ati plâns.
  33. Cãci a venit Ioan Botezãtorul, nemâncând pâine si negustând vin, si ziceti: Are demon!
  34. A venit si Fiul Omului, mâncând si bând, si ziceti: Iatã un om mâncãcios si bãutor de vin, prieten al vamesilor si al pãcãtosilor!
  35. Dar Întelepciunea a fost gãsitã dreaptã de cãtre toti fiii ei.
  36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus sã mãnânce cu el. Si intrând în casa fariseului, a sezut la masã.
  37. Si iatã era în cetate o femeie pãcãtoasã si, aflând cã sade la masã, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
  38. Si, stând la spate, lângã picioarele Lui, plângând, a început sã ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu pãrul capului ei le stergea. Si sãruta picioarele Lui si le ungea cu mir.
  39. Si vãzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, cã este pãcãtoasã.
  40. Si rãspunzând, Iisus a zis cãtre el: Simone, am sã-ti spun ceva. Învãtãtorule, spune, zise el.
  41. Un cãmãtar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celãlalt cu cincizeci.
  42. Dar, neavând ei cu ce sã plãteascã, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
  43. Simon, rãspunzând, a zis: Socotesc cã acela cãruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
  44. Si întorcându-se cãtre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta si apã pe picioare nu Mi-ai dat; ea însã, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu pãrul ei.
  45. Sãrutare nu Mi-ai dat; ea însã de când am intrat, n-a încetat sã-Mi sãrute picioarele.
  46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însã cu mir Mi-a uns picioarele.
  47. De aceea îti zic: Iertate sunt pãcatele ei cele multe, cãci mult a iubit. Iar cui se iartã putin, putin iubeste.
  48. Si a zis ei: Iertate îti sunt pãcatele.
  49. Si au început cei ce sedeau împreunã la masã sã zicã în sine: Cine este Acesta care iartã si pãcatele?
  50. Iar cãtre femeie a zis: Credinta ta te-a mântuit; mergi în pace.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca