Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VIII  >   Urmator  ]


Pilda semãnãtorului. Mama si fratii lui Iisus. Potolirea furtunii. Demonizatul din tinutul Gherghesenilor. Învierea fiicei lui Iair. Vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani
  1. Si dupã aceea Iisus umbla prin cetãti si prin sate, propovãduind si binevestind împãrãtia lui Dumnezeu, si cei doisprezece erau cu El;
  2. Si unele femei care fuseserã vindecate de duhuri rele si de boli: Maria, numitã Magdalena, din care iesiserã sapte demoni,
  3. Si Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, si Suzana si multe altele care le slujeau din avutul lor.
  4. Si adunându-se multime multã si venind de prin cetãti la El, a zis în pildã:
  5. Iesit-a semãnãtorul sã semene sãmânta sa. Si semãnând el, una a cãzut lângã drum si a fost cãlcatã cu picioarele si pãsãrile cerului au mâncat-o.
  6. Si alta a cãzut pe piatrã, si, rãsãrind, s-a uscat, pentru cã nu avea umezealã.
  7. Si alta a cãzut între spini si spinii, crescând cu ea, au înãbusit-o.
  8. Si alta a cãzut pe pãmântul cel bun si, crescând, a fãcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit sã audã.
  9. Si ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnã pilda aceasta?
  10. El a zis: Vouã vã este dat sã cunoasteti tainele împãrãtiei lui Dumnezeu, iar celorlalti în pilde, ca, vãzând, sã nu vadã si, auzind, sã nu înteleagã.
  11. Iar pilda aceasta înseamnã: Sãmânta este cuvântul lui Dumnezeu.
  12. Iar cea de lângã drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, sã se mântuiascã.
  13. Iar cea de pe piatrã sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar acestia nu au rãdãcinã; ei cred pânã la o vreme, iar la vreme de încercare se leapãdã.
  14. Cea cãzutã între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile si cu bogãtia si cu plãcerile vietii, se înãbusã si nu rodesc.
  15. Iar cea de pe pãmânt bun sunt cei ce, cu inimã curatã si bunã, aud cuvântul, îl pãstreazã si rodesc întru rãbdare.
  16. Nimeni, aprinzând fãclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aseazã în sfesnic, pentru ca cei ce intrã sã vadã lumina.
  17. Cãci nu este nimic ascuns, care sã nu se dea pe fatã si nimic tainic, care sã nu se cunoascã si sã nu vinã la arãtare.
  18. Luati seama deci cum auziti: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, si ce i se pare cã are se va lua de la el.
  19. Si au venit la El mama Lui si fratii; dar nu puteau sã se apropie de El din pricina multimii.
  20. Si I s-a vestit: Mama Ta si fratii Tãi stau afarã si voiesc sã Te vadã.
  21. Iar El, rãspunzând, a zis cãtre ei: Mama mea si fratii Mei sunt acestia care ascultã cuvântul lui Dumnezeu si-l îndeplinesc.
  22. Si într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Sãi si a zis cãtre ei: Sã trecem de cealaltã parte a lacului. Si au plecat.
  23. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Si s-a lãsat pe lac o furtunã de vânt, si corabia se umplea de apã si erau în primejdie.
  24. Si, apropiindu-se, L-au desteptat, zicând: Învãtãtorule, Învãtãtorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul si valul apei si ele au încetat si s-a fãcut liniste.
  25. Si le-a zis: Unde este credinta voastrã? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii cãtre altii: Oare cine este Acesta, cã porunceste si vânturilor si apei, si-L ascultã?
  26. Si au ajuns cu corabia în tinutul Gerghesenilor, care este în fata Galileii.
  27. Si iesind pe uscat, L-a întâmpinat un bãrbat din cetate, care avea demon si care de multã vreme nu mai punea hainã pe el si în casã nu mai locuia, ci prin morminte.
  28. Si vãzând pe Iisus, strigând, a cãzut înaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mã chinui.
  29. Cãci poruncea duhului necurat sã iasã din om, pentru cã de multi ani îl stãpânea, si era legat în lanturi si în obezi, pãzindu-l, dar el, sfãrâmând legãturile, era mânat de demon, în pustie.
  30. Si l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Cãci demoni multi intraserã în el.
  31. Si-L rugau pe El sã nu le porunceascã sã meargã în adânc.
  32. Si era acolo o turmã mare de porci, care pãsteau pe munte. Si L-au rugat sã le îngãduie sã intre în ei; si le-a îngãduit.
  33. Si, iesind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe tãrm în lac si s-a înecat.
  34. Iar pãzitorii vãzând ce s-a întâmplat, au fugit si au vestit în cetate si prin sate.
  35. Si au iesit sã vadã ce s-a întâmplat si au venit la Iisus si au gãsit pe omul din care iesiserã demonii, îmbrãcat si întreg la minte, sezând jos, la picioarele lui Iisus si s-au înfricosat.
  36. Si cei ce vãzuserã le-au spus cum a fost izbãvit demonizatul.
  37. Si L-a rugat pe El toatã multimea din tinutul Gerghesenilor sã plece de la ei, cãci erau cuprinsi de fricã mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
  38. Iar bãrbatul din care iesiserã demonii Îl ruga sã rãmânã cu El. Iisus însã i-a dat drumul zicând:
  39. Întoarce-te în casa ta si spune cât bine ti-a fãcut tie Dumnezeu. Si a plecat, vestind în toatã cetatea câte îi fãcuse Iisus.
  40. Si când s-a întors Iisus, L-a primit multimea, cãci toti Îl asteptau.
  41. Si iatã a venit un bãrbat, al cãrui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. Si cãzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga sã intre în casa Lui,
  42. Cãci avea numai o fiicã, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. Si, pe când se ducea El, multimile Îl împresurau.
  43. Si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge si cheltuise cu doctorii toatã averea ei, si de nici unul nu putuse sã fie vindecatã,
  44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si îndatã s-a oprit curgerea sângelui ei.
  45. Si a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toti tãgãduind, Petru si ceilalti care erau cu El, au zis: Învãtãtorule, multimile Te îmbulzesc si Te strâmtoreazã si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?
  46. Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Cãci am simtit o putere care a iesit din Mine.
  47. Si, femeia, vãzându-se vãditã, a venit tremurând si, cãzând înaintea Lui, a spus de fatã cu tot poporul din ce cauzã s-a atins de El si cum s-a tãmãduit îndatã.
  48. Iar El i-a zis: Îndrãzneste, fiicã, credinta ta te-a mântuit. Mergi în pace.
  49. Si încã vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supãra pe Învãtãtorul.
  50. Dar Iisus, auzind, i-a rãspuns: Nu te teme; crede numai si se va izbãvi.
  51. Si venind în casã n-a lãsat pe nimeni sã intre cu El, decât numai pe Petru si pe Ioan si pe Iacov si pe tatãl copilei si pe mamã.
  52. Si toti plângeau si se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeti; n-a murit, ci doarme.
  53. Si râdeau de El, stiind cã a murit.
  54. Iar El, scotând pe toti afarã si apucând-o de mânã, a strigat, zicând: Copilã, scoalã-te!
  55. Si duhul ei s-a întors si a înviat îndatã; si a poruncit El sã i se dea sã mãnânce.
  56. Si au rãmas uimiti pãrintii ei. Iar El le-a poruncit sã nu spunã nimãnui ce s-a întâmplat.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VIII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca