Sfânta Evanghelie dupã Luca

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL IX  >   Urmator  ]


Trimiterea apostolilor. Sãturarea celor cinci mii de oameni. Mãrturisirea lui Petru. Întâia si a doua vestire a Patimilor. Schimbarea la fatã. Vindecarea copilului demonizat. Care este întâiul între apostoli? Urmarea lui Iisus
  1. Si chemând pe cei doisprezece ucenici ai Sãi, le-a dat putere si stãpânire peste toti demonii si sã vindece bolile.
  2. Si i-a trimis sã propovãduiascã împãrãtia lui Dumnezeu si sã vindece pe cei bolnavi.
  3. Si a zis cãtre ei: Sã nu luati nimic pe drum, nici toiag, nici traistã, nici pâine, nici bani si nici sã nu aveti câte douã haine.
  4. Si în orice casã veti intra, acolo sã rãmâneti si de acolo sã plecati.
  5. Si câti nu vã vor primi, iesind din acea cetate scuturati praful de pe picioarele voastre, spre mãrturie împotriva lor.
  6. Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind si vindecând pretutindeni.
  7. Si a auzit Irod tetrarhul toate cele fãcute si era nedumerit, cã se zicea de cãtre unii cã Ioan s-a sculat din morti;
  8. Iar de unii cã Ilie s-a arãtat, iar de altii, cã un prooroc dintre cei vechi a înviat.
  9. Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am tãiat capul. Cine este dar Acesta despre care aud asemenea lucruri? Si cãuta sã-l vadã.
  10. Si, întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au fãcut. Si, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numitã Betsaida.
  11. Iar multimile, aflând, au mers dupã El si El, primindu-le, le vorbea despre împãrãtia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuintã de vindecare îi fãcea sãnãtosi.
  12. Dar ziua a început sã se plece spre searã. Si, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dã drumul multimii sã se ducã prin satele si prin sãtuletele dimprejur, ca sã poposeascã si sã-si gãseascã mâncare, cã aici suntem în loc pustiu.
  13. Iar El a zis cãtre ei: Dati-le voi sã mãnânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini si doi pesti, afarã numai dacã, ducându-ne noi, vom cumpãra merinde pentru tot poporul acesta.
  14. Cãci erau ca la cinci mii de bãrbati. Dar El a zis cãtre ucenicii Sãi: Asezati-i jos, în cete de câte cincizeci de insi.
  15. Si au fãcut asa si i-au asezat pe toti.
  16. Iar Iisus, luând cele cinci pâini si cei doi pesti si privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt si a dat ucenicilor, ca sã punã multimii înainte.
  17. Si au mâncat si s-au sãturat toti si au luat ceea ce le-a rãmas, douãsprezece cosuri de fãrâmituri.
  18. Si când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, si i-a întrebat, zicând: Cine zic multimile cã sunt Eu?
  19. Iar ei, rãspunzând, au zis: Ioan Botezãtorul, iar altii Ilie, iar altii cã a înviat un prooroc din cei vechi.
  20. Si El le-a zis: Dar voi cine ziceti cã sunt Eu? Iar Petru, rãspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
  21. Iar El, certându-i, le-a poruncit sã nu spunã nimãnui aceasta,
  22. Zicând cã Fiul Omului trebuie sã pãtimeascã multe si sã fie defãimat de cãtre bãtrâni si de cãtre arhierei si de cãtre cãrturari si sã fie omorât, iar a treia zi sã învieze.
  23. Si zicea cãtre toti: Dacã voieste cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-si ia crucea în fiecare zi si sã-Mi urmeze Mie;
  24. Cãci cine va voi sã-si scape sufletul îl va pierde; iar cine-si va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.
  25. Cã ce foloseste omului dacã va câstiga lumea toatã, iar pe sine se va pierde sau se va pãgubi?
  26. Cãci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, de acesta si Fiul Omului se va rusina, când va veni întru slava Sa si a Tatãlui si a sfintilor îngeri.
  27. Cu adevãrat însã spun vouã: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pânã ce nu vor vedea împãrãtia lui Dumnezeu.
  28. Iar dupã cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte ca sã Se roage.
  29. Si pe când se ruga El, chipul fetei Sale s-a fãcut altul si îmbrãcãmintea Lui albã strãlucind.
  30. Si iatã doi bãrbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie,
  31. Si care, arãtându-se întru slavã, vorbeau despre sfârsitul Lui, pe care avea sã-l împlineascã în Ierusalim.
  32. Iar Petru si cei ce erau cu el erau îngreuiati de somn; si desteptându-se, au vãzut slava Lui si pe cei doi bãrbati stând cu El.
  33. Si când s-au despãrtit ei de El, Petru a zis cãtre Iisus: Învãtãtorule, bine este ca noi sã fim aici si sã facem trei colibe: una Tie, una lui Moise si una lui Ilie, nestiind ce spune.
  34. Si, pe când vorbea el acestea, s-a fãcut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spãimântat când au intrat în nor.
  35. Si glas s-a fãcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta sã ascultati!
  36. Si când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tãcut si nimãnui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce vãzuserã.
  37. În ziua urmãtoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat multime multã.
  38. Si iatã un bãrbat din multime a strigat, zicând: Învãtãtorule, rogu-mã Tie, cautã spre fiul meu, cã îl am numai pe el;
  39. Si iatã un duh îl apucã si îndatã strigã si-l zguduie cu spume si abia pleacã de la el, dupã ce l-a zdrobit.
  40. Si m-am rugat de ucenicii Tãi ca sã-l alunge, si n-au putut.
  41. Iar Iisus, rãspunzând, a zis: O, neam necredincios si îndãrãtnic! Pânã când voi fi cu voi si vã voi suferi? Adu aici pe fiul tãu.
  42. Si, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pãmânt si l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat si a vindecat pe copil si l-a dat tatãlui lui.
  43. Iar toti au rãmas uimiti de mãrirea lui Dumnezeu. Si mirându-se toti de toate câte fãcea, a zis cãtre ucenicii Sãi:
  44. Puneti în urechile voastre cuvintele acestea: Cãci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor.
  45. Iar ei nu întelegeau cuvântul acesta, cãci era ascuns pentru ei ca sã nu-l priceapã si se temeau sã-L întrebe despre acest cuvânt.
  46. Si a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare?
  47. Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângã Sine,
  48. Si le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mã primeste; iar oricine Mã va primi pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cãci cel ce este mai mic între voi toti, acesta este mare.
  49. Iar Ioan, rãspunzând, a zis: Învãtãtorule, am vãzut pe unul care, în numele Tãu, scoate demoni si l-am oprit, pentru cã nu-Ti urmeazã împreunã cu noi.
  50. Iar Iisus a zis cãtre el: Nu-l opriti; cãci cine nu este împotriva voastrã este pentru voi.
  51. Si când s-au împlinit zilele înãltãrii Sale, El S-a hotãrât sã meargã la Ierusalim.
  52. Si a trimis vestitori înaintea Lui. Si ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca sã facã pregãtiri pentru El.
  53. Dar ei nu L-au primit, pentru cã El se îndrepta spre Ierusalim.
  54. Si vãzând aceasta, ucenicii Iacov si Ioan I-au zis: Doamne, vrei sã zicem sã se coboare foc din cer si sã-i mistuie, cum a fãcut si Ilie?
  55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat si le-a zis: Nu stiti, oare, fiii cãrui duh sunteti? Cãci Fiul Omului n-a venit ca sã piardã sufletele oamenilor, ci ca sã le mântuiascã.
  56. Si s-au dus în alt sat.
  57. Si pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul cãtre El: Te voi însoti, oriunde Te vei duce.
  58. Si i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini si pãsãrile cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde sã-Si plece capul.
  59. Si a zis cãtre altul: urmeazã-Mi. Iar el a zis: Doamne, dã-mi voie întâi sã merg sã îngrop pe tatãl meu.
  60. Iar El i-a zis: Lasã mortii sã-si îngroape mortii lor, iar tu mergi de vesteste împãrãtia lui Dumnezeu.
  61. Dar altul a zis: Îti voi urma, Doamne, dar întâi îngãduie-mi ca sã rânduiesc cele din casa mea.
  62. Iar Iisus a zis cãtre el: Nimeni care pune mâna pe plug si se uitã îndãrãt nu este potrivit pentru împãrãtia lui Dumnezeu.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL IX  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Luca