Sfânta Evanghelie dupã Marcu

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL I  >   Urmator  ]


Ioan Botezãtorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecãri.
  1. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
  2. Precum este scris în proorocie (la Maleahi) si Isaia: "Iatã Eu trimit îngerul Meu înaintea fetei Tale, care va pregãti calea Ta.
  3. Glasul celui ce strigã în pustie: Gãtiti calea Domnului, drepte faceti cãrãrile Lui".
  4. Ioan boteza în pustie, propovãduind botezul pocãintei întru iertarea pãcatelor.
  5. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de cãtre el, în râul Iordan, mãrturisindu-si pãcatele.
  6. Si Ioan era îmbrãcat în hainã de pãr de cãmilã, avea cingãtoare de piele împrejurul mijlocului si mânca lãcuste si miere sãlbaticã.
  7. Si propovãduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Cãruia nu sunt vrednic, plecându-mã, sã-I dezleg cureaua încãltãmintelor.
  8. Eu v-am botezat pe voi cu apã, El însã vã va boteza cu Duh Sfânt.
  9. Si în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si s-a botezat în Iordan, de cãtre Ioan.
  10. Si îndatã, iesind din apã, a vãzut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
  11. Si glas s-a fãcut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
  12. Si îndatã Duhul L-a mânat în pustie.
  13. Si a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Si era împreunã cu fiarele si îngerii Îi slujeau.
  14. Dupã ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovãduind Evanghelia împãrãtiei lui Dumnezeu.
  15. Si zicând: S-a împlinit vremea si s-a apropiat împãrãtia lui Dumnezeu. Pocãiti-vã si credeti în Evanghelie.
  16. Si umblând pe lângã Marea Galileii, a vãzut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, cãci ei erau pescari.
  17. Si le-a zis Iisus: Veniti dupã Mine si vã voi face sã fiti pescari de oameni.
  18. Si îndatã, lãsând mrejele, au mers dupã El.
  19. Si mergând putin mai înainte, a vãzut pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui. Si ei erau în corabie, dregându-si mrejele.
  20. Si i-a chemat pe ei îndatã. Iar ei, lãsând pe tatãl lor Zevedeu în corabie, cu lucrãtorii, s-au dus dupã El.
  21. Si venind în Capernaum si îndatã intrând sâmbãta în sinagogã, îi învãta.
  22. Si erau uimiti de învãtãtura Lui, cãci El îi învãta pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cãrturarilor.
  23. Si era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
  24. Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sã ne pierzi? Te stim cine esti: Sfântul lui Dumnezeu.
  25. Si Iisus l-a certat, zicând: Taci si iesi din el.
  26. Si scuturându-l duhul cel necurat si strigând cu glas mare, a iesit din el.
  27. Si s-au spãimântat toti, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învãtãturã nouã si cu putere; cã si duhurilor necurate le porunceste, si I se supun.
  28. Si a iesit vestea despre El îndatã pretutindeni în toatã împrejurimea Galileii.
  29. Si îndatã iesind ei din sinagogã, au venit în casa lui Simon si a lui Andrei, cu Iacov si cu Ioan.
  30. Iar soacra lui Simon zãcea, prinsã de friguri, si îndatã I-au vorbit despre ea.
  31. Si apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mânã. Si au lãsat-o frigurile si ea le slujea.
  32. Iar când s-a fãcut searã si soarele apusese, au adus la El pe toti bolnavii si demonizatii.
  33. Si toatã cetatea era adunatã la usã.
  34. Si a tãmãduit pe multi care pãtimeau de felurite boli si demoni multi a alungat. Iar pe demoni nu-i lãsa sã vorbeascã, pentru cã-L stiau cã El e Hristos.
  35. Si a doua zi, foarte de dimineatã, sculându-Se, a iesit si S-a dus într-un loc pustiu si Se ruga acolo.
  36. Si a mers dupã El Simon si cei ce erau cu el.
  37. Si aflându-L, I-au zis: Toti Te cautã pe Tine.
  38. Si El a zis lor: Sã mergem în altã parte, prin cetãtile si satele învecinate, ca sã propovãduiesc si acolo, cãci pentru aceasta am venit.
  39. Si venind propovãduia în sinagogile lor, în toatã Galileea, alungând pe demoni.
  40. Si un lepros a venit la El, rugându-L si îngenunchind si zicând: De voiesti, poti sã mã curãtesti.
  41. Si fãcându-I-se milã, a întins mâna si S-a atins de el si i-a zis: Voiesc, curãteste-te.
  42. Si îndatã s-a îndepãrtat lepra de la el si s-a curãtit.
  43. Si poruncindu-i cu asprime, îndatã l-a alungat,
  44. Si i-a zis: Vezi, nimãnui sã nu spui nimic, ci mergi de te aratã preotului si adu, pentru curãtirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mãrturie lor.
  45. Iar el, iesind, a început sã propovãduiascã multe si sã rãspândeascã cuvântul, încât Iisus nu mai putea sã intre pe fatã în cetate, ci stãtea afarã, în locuri pustii, si veneau la El de pretutindeni.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL I  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Marcu