Sfânta Evanghelie dupã Marcu

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XII  >   Urmator  ]


Pilda lucrãtorilor viei. Plata dajdiei. Învierea mortilor. Cea mai mare poruncã din Lege. Domnul si Fiul lui David. Banul vãduvei.
  1. Si a început sã le vorbeascã în pilde: Un om a sãdit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a sãpat în ea teasc, a clãdit turn si a dat-o lucrãtorilor, iar el s-a dus departe.
  2. Si la vreme, a trimis la lucrãtori o slugã, ca sã ia de la ei din roadele viei.
  3. Dar ei, punând mâna pe ea, au bãtut-o si i-au dat drumul fãrã nimic.
  4. Si a trimis la ei, iarãsi, altã slugã, dar si pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul si au ocãrât-o.
  5. Si a trimis alta. Dar si pe aceea au ucis-o; si pe multe altele: pe unele bãtându-le, iar pe altele ucigându-le.
  6. Mai avea si un fiu iubit al sãu si în cele din urmã l-a trimis la lucrãtori, zicând: Se vor rusina de fiul meu.
  7. Dar acei lucrãtori au zis între ei: Acesta este mostenitorul; veniti sã-l omorâm si mostenirea va fi a noastrã.
  8. Si prinzându-l l-au omorât si l-au aruncat afarã din vie.
  9. Ce va face acum stãpânul viei? Va veni si va pierde pe lucrãtori, iar via o va da altora.
  10. Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sã fie în capul unghiului?
  11. De la Domnul s-a fãcut aceasta si este lucru minunat în ochii nostri".
  12. Si cãutau sã-L prindã, dar se temeau de popor. Cãci înteleseserã cã împotriva lor zisese pilda aceasta. Si lãsându-L, s-au dus.
  13. Si au trimis la El pe unii din farisei si din irodiani, ca sã-L prindã în cuvânt.
  14. Iar ei, venind, I-au zis: Învãtãtorule, stim cã spui adevãrul si nu-Ti pasã de nimeni, fiindcã nu cauti la fata oamenilor, ci cu adevãrat înveti calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Sã dãm sau sã nu dãm?
  15. El însã, cunoscând fãtãrnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mã ispititi? Aduceti-Mi un dinar ca sã-l vãd.
  16. Si I-au adus. Si i-a întrebat Iisus: Al cui e chipul acesta în inscriptia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului.
  17. Iar Iisus a zis: Dati Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Si se mirau de El.
  18. Si au venit la El saducheii care zic cã nu este înviere si-L întrebau zicând:
  19. Învãtãtorule, Moise ne-a lãsat scris, cã de va muri fratele cuiva si va lãsa femeia fãrã copil, sã ia fratele sãu pe femeia lui si sã ridice urmas fratelui.
  20. Si erau sapte frati. Si cel dintâi si-a luat femeie, dar, murind, n-a lãsat urmas.
  21. Si a luat-o pe ea al doilea, si a murit, nelãsând urmas. Tot asa si al treilea.
  22. Si au luat-o toti sapte si n-au lãsat urmas. În urma tuturor a murit si femeia.
  23. La înviere, când vor învia, a cãruia dintre ei va fi femeia? Cãci toti sapte au avut-o de sotie.
  24. Si le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rãtãciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
  25. Cãci, când vor învia din morti, nici nu se mai însoarã, nici nu se mai mãritã, ci sunt ca îngerii din ceruri.
  26. Iar despre morti cã vor învia, n-ati citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov"?
  27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci a celor vii. Mult rãtãciti.
  28. Si apropiindu-se unul din cãrturari, care îi auzise vorbind între ei si, vãzând cã bine le-a rãspuns, L-a întrebat: Care poruncã este întâia dintre toate?
  29. Iisus i-a rãspuns cã întâia este: "Ascultã Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn".
  30. Si: "Sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu, din tot cugetul tãu si din toatã puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncã.
  31. Iar a doua e aceasta: "Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti". Mai mare decât acestea nu este altã poruncã.
  32. Si I-a zis cãrturarul: Bine, Învãtãtorule. Adevãrat ai zis cã unul este Dumnezeu si nu este altul afarã de El.
  33. Si a-L iubi pe El din toatã inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toatã puterea si a iubi pe aproapele tãu ca pe tine însuti este mai mult decât toate arderile de tot si decât toate jertfele.
  34. Iar Iisus, vãzându-l cã a rãspuns cu întelepciune, i-a zis: Nu esti departe de împãrãtia lui Dumnezeu. Si nimeni nu mai îndrãznea sã-L mai întrebe.
  35. Si învãtând Iisus în templu, grãia zicând: Cum zic cãrturarii cã Hristos este Fiul lui David?
  36. Însusi David a zis întru Duhul Sfânt: "Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea pânã ce voi pune pe vrãjmasii tãi asternut picioarelor Tale".
  37. Deci însusi David Îl numeste pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Si multimea cea multã Îl asculta cu bucurie.
  38. Si le zicea în învãtãtura Sa: Luati seama la cãrturari cãrora le place sã se plimbe în haine lungi si sã li se plece lumea în piete,
  39. Si sã stea în bãncile dintâi în sinagogi si sã stea în capul mesei la ospete,
  40. Ei, care secãtuiesc casele vãduvelor si de ochii lumii se roagã îndelung, îsi vor lua mai multã osândã.
  41. Si sezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum multimea aruncã bani în cutie. Si multi bogati aruncau mult.
  42. Si venind o vãduvã sãracã, a aruncat doi bani, adicã un codrant.
  43. Si chemând la Sine pe ucenicii Sãi le-a zis: Adevãrat grãiesc vouã cã aceastã vãduvã sãracã a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toti ceilalti.
  44. Pentru cã toti au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sãrãcia ei, a aruncat tot ce avea, toatã avutia sa.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Marcu