Sfânta Evanghelie dupã Marcu

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XVI  >   Urmator  ]


Învierea Domnului. Trei arãtãri. Porunca botezului. Înãltarea la cer.
  1. Si dupã ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumpãrat miresme, ca sã vinã sã-L ungã.
  2. Si dis-de-dimineatã, în prima zi a sãptãmânii (Duminicã), pe când rãsãrea soarele, au venit la mormânt.
  3. Si ziceau între ele: Cine ne va prãvãli nouã piatra de la usa mormântului?
  4. Dar, ridicându-si ochii, au vãzut cã piatra fusese rãsturnatã; cãci era foarte mare.
  5. Si, intrând în mormânt, au vãzut un tânãr sezând în partea dreaptã, îmbrãcat în vesmânt alb, si s-au spãimântat.
  6. Iar el le-a zis: Nu vã înspãimântati! Cãutati pe Iisus Nazarineanul, Cel rãstignit? A înviat! Nu este aici. Iatã locul unde L-au pus.
  7. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru cã va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veti vedea, dupã cum v-a spus.
  8. Si iesind, au fugit de la mormânt, cã erau cuprinse de fricã si de uimire, si nimãnui nimic n-au spus, cãci se temeau.
  9. Si înviind dimineata, în ziua cea dintâi a sãptãmânii (Duminicã) El s-a arãtat întâi Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni.
  10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseserã cu El si care se tânguiau si plângeau.
  11. Si ei, auzind cã este viu si cã a fost vãzut de ea, n-au crezut.
  12. Dupã aceea, S-a arãtat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o tarinã.
  13. Si aceia, mergând, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.
  14. La urmã, pe când cei unsprezece sedeau la masã, li S-a arãtat si I-a mustrat pentru necredinta si împietrirea inimii lor, cãci n-au crezut pe cei ce-L vãzuserã înviat.
  15. Si le-a zis: Mergeti în toatã lumea si propovãduiti Evanghelia la toatã fãptura.
  16. Cel ce va crede si se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
  17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grãi,
  18. Serpi vor lua în mânã si chiar ceva dãtãtor de moarte de vor bea nu-i va vãtãma, peste cei bolnavi îsi vor pune mâinile si se vor face sãnãtosi.
  19. Deci Domnul Iisus, dupã ce a vorbit cu ei, S-a înãltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
  20. Iar ei, plecând, au propovãduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si întãrea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL XVI  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Marcu