Sfânta Evanghelie dupã Marcu

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL V  >   Urmator  ]


Vindecarea unui demonizat din tinutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.
  1. Si a venit de cealaltã parte a mãrii în tinutul Gadarenilor.
  2. Iar dupã ce a iesit din corabie, îndatã L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
  3. Care îsi avea locuinta în morminte, si nimeni nu putea sã-l lege nici mãcar în lanturi,
  4. Pentru cã de multe ori fiind legat în obezi si lanturi, el rupea lanturile, si obezile le sfãrâma, si nimeni nu putea sã-l potoleascã;
  5. Si neîncetat noaptea si ziua era prin morminte si prin munti, strigând si tãindu-se cu pietre.
  6. Iar vãzându-L de departe pe Iisus, a alergat si s-a închinat Lui.
  7. Si strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu sã nu mã chinuiesti.
  8. Cãci îi zicea: Iesi duh necurat din omul acesta.
  9. Si l-a întrebat: Care îti este numele? Si I-a rãspuns: Legiune este numele meu, cãci suntem multi.
  10. Si Îl rugau mult sã nu-i trimitã afarã din acel tinut.
  11. Iar acolo, lângã munte, era o turmã mare de porci, care pãstea.
  12. Si L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca sã intrãm în ei.
  13. Si El le-a dat voie. Atunci, iesind, duhurile necurate au intrat în porci si turma s-a aruncat de pe tãrmul înalt, în mare. Si erau ca la douã mii si s-au înecat în mare.
  14. Iar cei care-i pãsteau au fugit si au vestit în cetate si prin sate. Si au venit oamenii sã vadã ce s-a întâmplat.
  15. Si s-au dus la Iisus si au vãzut pe cel demonizat sezând jos, îmbrãcat si întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, si s-au înfricosat.
  16. Iar cei ce au vãzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul si despre porci.
  17. Si ei au început sã-L roage sã se ducã din hotarele lor.
  18. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca sã-l ia cu El.
  19. Iisus însã nu l-a lãsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tãi, si spune-le câte ti-a fãcut tie Domnul si cum te-a miluit.
  20. Iar el s-a dus si a început sã vesteascã în Decapole câte i-a fãcut Iisus lui; si toti se minunau.
  21. Si trecând Iisus cu corabia iarãsi de partea cealaltã, s-a adunat la El multime multã si era lângã mare.
  22. Si a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, si vãzându-L pe Iisus, a cãzut la picioarele Lui,
  23. Si L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca sã scape si sã trãiascã.
  24. Si a mers cu el. Si multime multã îl urma pe Iisus Si Îl îmbulzea.
  25. Si era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.
  26. Si multe îndurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rãu.
  27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în multime si pe la spate s-a atins de haina Lui.
  28. Cãci îsi zicea: De mã voi atinge mãcar de haina Lui, mã voi vindeca!
  29. Si îndatã izvorul sângelui ei a încetat si ea a simtit în trup cã s-a vindecat de boalã.
  30. Si îndatã, cunoscând Iisus în Sine puterea iesitã din El, întorcându-Se cãtre multime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine?
  31. Si I-au zis ucenicii Lui: Vezi multimea îmbulzindu-Te si zici: Cine s-a atins de Mine?
  32. Si Se uita împrejur sã vadã pe aceea care fãcuse aceasta.
  33. Iar femeia, înfricosându-se si tremurând, stiind ce i se fãcuse, a venit si a cãzut înaintea Lui si I-a mãrturisit tot adevãrul;
  34. Iar El i-a zis: Fiicã, credinta ta te-a mântuit, mergi în pace si fii sãnãtoasã de boala ta!
  35. Încã vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învãtãtorul?
  36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grãit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.
  37. Si n-a lãsat pe nimeni sã meargã cu El, decât numai pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui Iacov.
  38. Si au venit la casa mai-marelui sinagogii si a vãzut tulburare si pe cei ce plângeau si se tânguiau mult.
  39. Si intrând, le-a zis: De vã tulburati si plângeti? Copila n-a murit, ci doarme.
  40. Si-L luau în râs. Iar El, scotându-i pe toti afarã, a luat cu Sine pe tatãl copilei, pe mama ei si pe cei ce îl însoteau si a intrat unde era copila.
  41. Si apucând pe copilã de mânã, i-a grãit: Talita kumi, care se tâlcuieste: Fiicã, tie zic, scoalã-te!
  42. Si îndatã s-a sculat copila si umbla, cãci era de doisprezece ani. Si s-au mirat îndatã cu uimire mare.
  43. Dar El le-a poruncit, cu stãruintã, ca nimeni sã nu afle de aceasta. Si le-a zis sã-i dea copilei sã mãnânce.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL V  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Marcu