Sfânta Evanghelie dupã Marcu

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VII  >   Urmator  ]


Iisus osândeste poruncile nãscocite de farisei. Femeia cananeiancã si fiica ei. Vindecarea celui surd si mut.
  1. Si s-au adunat la El fariseii si unii dintre cãrturari, care veniserã din Ierusalim.
  2. Si vãzând pe unii din ucenicii Lui cã mãnâncã cu mâinile necurate, adicã nespãlate, cârteau;
  3. Cãci fariseii si toti iudeii, dacã nu-si spalã mâinile pânã la cot, nu mãnâncã, tinând datina bãtrânilor.
  4. Si când vin din piatã, dacã nu se spalã, nu mãnâncã; si alte multe sunt pe care au primit sã le tinã: spãlarea paharelor si a urcioarelor si a vaselor de aramã si a paturilor.
  5. Si L-au întrebat pe El fariseii si cãrturarii: Pentru ce nu umblã ucenicii Tãi dupã datina bãtrânilor, ci mãnâncã cu mâinile nespãlate?
  6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fãtarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mã cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
  7. Dar în zadar Mã cinstesc, învãtând învãtãturi care sunt porunci omenesti.
  8. Cãci lãsând porunca lui Dumnezeu, tineti datina oamenilor: spãlarea urcioarelor si a paharelor si altele ca acestea multe, pe care le faceti.
  9. Si le zicea lor: Bine, ati lepãdat porunca lui Dumnezeu, ca sã tineti datina voastrã!
  10. Cãci Moise a zis: "Cinsteste pe tatãl tãu si pe mama ta", si "cel ce va grãi de rãu pe tatãl sãu, sau pe mama sa, cu moarte sã se sfârseascã".
  11. Voi însã ziceti: Dacã un om va spune tatãlui sau mamei: Corban! adicã: Cu ce te-as fi putut ajuta este dãruit lui Dumnezeu,
  12. Nu-l mai lãsati sã facã nimic pentru tatãl sãu sau pentru mama sa.
  13. Si astfel desfiintati cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastrã pe care singuri ati dat-o. Si faceti multe asemãnãtoare cu acestea.
  14. Si chemând iarãsi multimea la El, le zicea: Ascultati-Mã toti si întelegeti:
  15. Nu este nimic din afarã de om care, intrând în el, sã poatã sã-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcã.
  16. De are cineva urechi de auzit sã audã.
  17. Si când a intrat în casã de la multime, L-au întrebat ucenicii despre aceastã pildã.
  18. Si El le-a zis: Asadar si voi sunteti nepriceputi? Nu întelegeti, oare, cã tot ce intrã în om, din afarã, nu poate sã-l spurce?
  19. Cã nu intrã în inima lui, ci în pântece, si iese afarã, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
  20. Dar zicea cã ceea ce iese din om, aceea spurcã pe om.
  21. Cãci dinãuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânãrile, hotiile, uciderile,
  22. Adulterul, lãcomiile, vicleniile, înselãciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usurãtatea.
  23. Toate aceste rele ies dinãuntru si spurcã pe om.
  24. Si ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului si ale Sidonului si, intrând într-o casã, voia ca nimeni sã nu stie, dar n-a putut sã rãmânã tãinuit.
  25. Cãci îndatã auzind despre El o femeie, a cãrei fiicã avea duh necurat, a venit si a cãzut la picioarele Lui.
  26. Si femeia era pãgânã, de neam din Fenicia Siriei. Si Îl ruga sã alunge demonii din fiica ei.
  27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasã întâi sã se sature copiii. Cãci nu este bine sã iei pâinea copiilor si s-o arunci câinilor.
  28. Ea însã a rãspuns si I-a zis: Da, Doamne, dar si câinii, sub masã, mãnâncã din fãrâmiturile copiilor.
  29. Si Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A iesit demonul din fiica ta.
  30. Iar ea, ducându-se acasã, a gãsit pe copilã culcatã în pat, iar demonul iesise.
  31. Si, iesind din pãrtile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
  32. Si I-au adus un surd, care era si gângav, si L-au rugat ca sã-Si punã mâna peste el.
  33. Si luându-l din multime, la o parte, Si-a pus degetele în urechile lui, si scuipând, S-a atins de limba lui.
  34. Si privind la cer, a suspinat si a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnã: Deschide-te!
  35. Si urechile lui s-au deschis, iar legãtura limbii lui îndatã s-a dezlegat, si vorbea bine.
  36. Si le poruncea sã nu spunã nimãnui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau.
  37. Si erau uimiti peste mãsurã, zicând: Toate le-a fãcut bine: pe surzi îi face sã audã si pe muti sã vorbeascã.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Marcu