Sfânta Evanghelie dupã Marcu

[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VIII  >   Urmator  ]


Sãturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Pãziti-vã de farisei si de Irod. Vindecarea unui orb. Mãrturisirea lui Petru. Întâia vestire a Patimilor.
  1. În zilele acelea, fiind iarãsi multime multã si neavând ce sã mãnânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis:
  2. Milã Îmi este de multime, cã sunt trei zile de când asteaptã lângã Mine si n-au ce sã mãnânce.
  3. Si de-i voi slobozi flãmânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, cã unii dintre ei au venit de departe.
  4. Si ucenicii Lui I-au rãspuns: De unde va putea cineva sã-i sature pe acestia cu pâine, aici în pustie.
  5. El însã i-a întrebat: Câte pâini aveti? Rãspuns-au Lui: sapte.
  6. Si a poruncit multimii sã seadã jos pe pãmânt. Si, luând cele sapte pâini, a multumit, a frânt si a dat ucenicilor Sãi, ca sã le punã înainte. Si ei le-au pus multimii înainte.
  7. Si aveau si putini pestisori. Si binecuvântându-i, a zis sã-i punã si pe acestia înaintea lor.
  8. Si au mâncat si s-au sãturat si au luat sapte cosuri cu rãmãsite de fãrâmituri.
  9. Si ei erau ca la patru mii. Si i-a slobozit.
  10. Si îndatã intrând în corabie cu ucenicii Sãi, a venit în pãrtile Dalmanutei.
  11. Si au iesit fariseii si se sfãdeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L.
  12. Si Iisus, suspinând cu duhul Sãu, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevãrat grãiesc vouã cã nu se va da semn acestui neam.
  13. Si lãsându-i, a intrat iarãsi în corabie si a trecut de cealaltã parte.
  14. Dar ucenicii au uitat sã ia pâine si numai o pâine aveau cu ei în corabie.
  15. Si El le-a poruncit, zicând: Vedeti, pãziti-vã de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod.
  16. Si vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice, fiindcã n-avem pâine.
  17. Si Iisus, întelegând, le-a zis: De ce gânditi cã n-aveti pâine? Tot nu întelegeti, nici nu pricepeti? Atât de învârtosatã este inima voastrã?
  18. Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu vã aduceti aminte.
  19. Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, atunci câte cosuri pline de fãrâmituri ati luat? Zis-au Lui: Douãsprezece.
  20. Si când cu cele sapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte cosuri pline de fãrâmituri ati luat? Iar ei au zis: Sapte.
  21. Si le zicea: Tot nu pricepeti?
  22. Si au venit la Betsaida. Si au adus la El un orb si L-au rugat sã se atingã de el.
  23. Si luând pe orb de mânã, l-a scos afarã din sat si, scuipând în ochii lui si punându-Si mâinile peste el, l-a întrebat dacã vede ceva.
  24. Si el, ridicându-si ochii, a zis: zãresc oamenii; îi vãd ca pe niste copaci umblând.
  25. Dupã aceea a pus iarãsi mâinile pe ochii lui, si el a vãzut bine si s-a îndreptat, cãci vedea toate, lãmurit.
  26. Si l-a trimis la casa sa, zicându-i: Sã nu intri în sat, nici sã spui cuiva din sat.
  27. Si a iesit Iisus si ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Si pe drum întreba pe ucenicii Sãi, zicându-le: Cine zic oamenii cã sunt?
  28. Ei au rãspuns Lui, zicând: Unii spun cã esti Ioan Botezãtorul, altii cã esti Ilie, iar altii cã esti unul din prooroci.
  29. Si El i-a întrebat: Dar voi cine ziceti cã sunt Eu? Rãspunzând, Petru a zis Lui: Tu esti Hristosul.
  30. Si El le-a dat poruncã sã nu spunã nimãnui despre El.
  31. Si a început sã-i învete cã Fiul Omului trebuie sã pãtimeascã multe si sã fie defãimat de bãtrâni, de arhierei si de cãrturari si sã fie omorât, iar dupã trei zile sã învieze.
  32. Si spunea acest cuvânt pe fatã. Si luându-L Petru de o parte, a început sã-L dojeneascã.
  33. Dar El, întorcându-Se si uitându-Se la ucenicii Sãi, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Cãci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
  34. Si chemând la Sine multimea, împreunã cu ucenicii Sãi, le-a zis: Oricine voieste sã vinã dupã Mine sã se lepede de sine, sã-si ia crucea si sã-Mi urmeze Mie.
  35. Cãci cine va voi sã-si scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Sãu pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scãpa.
  36. Cãci ce-i foloseste omului sã câstige lumea întreagã, dacã-si pierde sufletul?
  37. Sau ce ar putea sã dea omul, în schimb, pentru sufletul sãu?
  38. Cãci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat si pãcãtos, si Fiul Omului Se va rusina de el, când va veni întru slava Tatãlui sãu cu sfintii îngeri.


[  Cuprins  >   Precedent  >   CAPITOLUL VIII  >   Urmator  ]
Sfânta Evanghelie dupã Marcu